Happiness at First Sight

Am ajuns luni pe 2 august, pentru a 9 oara in Amsterdam, A durat cam 3 ore (trenul de la Brusselles South to Centraal Station Amsterdam) sa imi amintesc asta si 3 minute de cand am ajuns, sa ma ratacesc si sa ma indragostesc.

Nu o sa fiu extatica, nici nu o sa argumentez, vreau doar sa zic acum in gura mare ca pentru a doua oara ever, simt ca apartin unui loc, ca aici e prefect pentru mine, ca sunt fericita si totul e asa, cum sa ma exprim ca sa nu cad in penibil... perfect. Iar asa surescitat ca mine poti sa fii ori daca e prima oara cand pui piciorul undeva ori, si asta e cel mai tare, daca ai fost si locuit in suficiente locuri incat sa stii unde ar putea fi acasa pentru tine . Deci, sunt bine! :)

Tot ce stiti, ati vazut sau ati simtit de Amsterdam e aici, ca de obicei, numai ca acum, e altfel. Bicicletele sunt tot alea, tot atatea, la fel si canalele si casele de turta dulce si reducerile de 80% la H&M, si berea alba cu lamaie si heringul, totul e neschimbat. Doar ca acum nu le cauti si nu le observi, acum sunt bucati din viata ta.

Nu cred ca Amsterdam e cheia fericirii tuturor, nici orasul oraselor in care putem trai fericiti pana la adanci si batraneti. Cred doar ca e minunat, dupa ce te cunosti suficient de bine sa iti dai seama ca vibrezi la aceleasi lucruri ca un oras intreg si ca nu vrei sa te faci mare inca, sa iti gasesti un loc in care simti cum curentul produs de tramvaiul ce pleaca din statie, te ia si te imprastie si te aseaza si imbraca cu tine un oras.

Imi propusem ca primul meu post sa fie despre vreme, sau despre Gay Pride-ul de ieri sau despre cina de aseara sau despre expati, dar cerul asta s-a jucat cu mintea mea. Literally: nori argintii, nu albi se reflecta intr-un canal albastru, iar eu trebuie sa ma feresc de porumbei cand stau langa geamul deschis si scriu asta.

I'm home!