How straight are you?

Introducere la acest post dar si la event in sine este raspunsul pe care mi l-a dat un localnic, in momentul in care eu, entuziasmata ca tocmai ma mutasem intr-un oras impodobit cu stegulete multicolore am declarat ca vreau sa merg si sa urmaresc si sa particip si sa ma uit dupa barbati si sa zambesc la femei, deci cand, cand, cand e Gay Pride? "All my Gay friends hate it", mi-a raspuns sec.

Well, din fericire all my Romanian friends -Claudia- like it, asa ca am purces. Si cu scop, sa ii identificam si sustinem managerita, lesbiana declarata, asumata, mandra si deci participanta.


Nu stiu cum va imaginati voi ca e la Gay Pride in Amsterdam. Eu aveam doar doua repere, ce am mai vazut la stiri si eventul similar din Romania, unde 20 de indivizi, din care mai multi straight decat gay, marsaluiesc vreo 2 statii de autobuz, flancati de jandarmii superiori numeric. Si asa flancati, sfarsesc inevitabil insultati si agresati (parerea mea personala desigur, cu scuzele de rigoare participantilor, organizatorilor, jandarmilor si tembelilor de la Noua Dreapta, PRM si cine se mai baga in seama pe acolo neinvitat).


Aici, am vazut un eveniment care a paralizat orasul. L-a inghetat intr-un glob de sticla pe care l-am scuturat fericita ca sa pluteasca prin jurul meu fulgi roz, fasii de piele si capse nichelate, gladiatori, reni, ingeri, sampanie, dj, marinari, bezele, artificii, muzica, acrobati, zambete perfecte, peruci fosforescente, printi si printese si as putea continua asa cam cat tine canalul Prisengracht.


Poate nu am mai vazut eu orase in sarbatoare (evenimente ca Basescu presedinte, nationala calificata acum 100 de ani la nu stiu ce turneu, etc nu se pun din motive evidente) sau imi place feeria de fel, dar I didnt see this coming.


Aproape 100 de barci (barci pe care incapeau si si cate 100 de crazy beautifully coloured party people) au defilat pe canale, incet, numerotate, fiecare cu tema ei. Minoritatea s-a organizat perfect si s-a pupat pe obraji cu primaria care a sprijinit in tot si toate, ba mai mult si-a solicitat propria barca. La fel si Politia sau nu-i asa, Posta. Comunitatile LGBT din toate insitutiile astea, inclusiv a Parlamentui European, s-au branduit frumos, si-au branduit si barca si au pornit pe canale, pentru ca They Are. Si la fel ca ceilalti mandrii si mandre, au zambit, au baut sampanie si cocktailuri fitoase, au pozat, au imbratisat, au dansat pe melodii gay - we all love them, si-au adus dj si barmani pe barci, au trimiz bezele pe mal si ne-au facut sa ne dorim sa fim pe una din barcile alea.


Citesc acum ca peste 550.000 de oameni au participat la evenimentele din wkdul trecut. Daca ma gandesc bine, probabil none of my gay friends would have liked it either. Intr-o tara in care homosexualitatea era acceptata oficial in secolul 18 si doar intoleranta nu este tolerata, Gay Pride Parade e o sarbatoare nationala. Si este inca unul din lucrurile alea care te fac sa spui stand in ploaie si incercand sa tii fumul in piept: Daca vreodata vine sfarsitul lumii, in orasul asta ajunge prima oara.

Happiness at First Sight

Am ajuns luni pe 2 august, pentru a 9 oara in Amsterdam, A durat cam 3 ore (trenul de la Brusselles South to Centraal Station Amsterdam) sa imi amintesc asta si 3 minute de cand am ajuns, sa ma ratacesc si sa ma indragostesc.

Nu o sa fiu extatica, nici nu o sa argumentez, vreau doar sa zic acum in gura mare ca pentru a doua oara ever, simt ca apartin unui loc, ca aici e prefect pentru mine, ca sunt fericita si totul e asa, cum sa ma exprim ca sa nu cad in penibil... perfect. Iar asa surescitat ca mine poti sa fii ori daca e prima oara cand pui piciorul undeva ori, si asta e cel mai tare, daca ai fost si locuit in suficiente locuri incat sa stii unde ar putea fi acasa pentru tine . Deci, sunt bine! :)

Tot ce stiti, ati vazut sau ati simtit de Amsterdam e aici, ca de obicei, numai ca acum, e altfel. Bicicletele sunt tot alea, tot atatea, la fel si canalele si casele de turta dulce si reducerile de 80% la H&M, si berea alba cu lamaie si heringul, totul e neschimbat. Doar ca acum nu le cauti si nu le observi, acum sunt bucati din viata ta.

Nu cred ca Amsterdam e cheia fericirii tuturor, nici orasul oraselor in care putem trai fericiti pana la adanci si batraneti. Cred doar ca e minunat, dupa ce te cunosti suficient de bine sa iti dai seama ca vibrezi la aceleasi lucruri ca un oras intreg si ca nu vrei sa te faci mare inca, sa iti gasesti un loc in care simti cum curentul produs de tramvaiul ce pleaca din statie, te ia si te imprastie si te aseaza si imbraca cu tine un oras.

Imi propusem ca primul meu post sa fie despre vreme, sau despre Gay Pride-ul de ieri sau despre cina de aseara sau despre expati, dar cerul asta s-a jucat cu mintea mea. Literally: nori argintii, nu albi se reflecta intr-un canal albastru, iar eu trebuie sa ma feresc de porumbei cand stau langa geamul deschis si scriu asta.

I'm home!